Pocniturile, trosniturile sau senzația de „clic” la nivelul genunchilor sunt frecvente și nu indică automat o problemă articulară. Sunetele pot apărea când te ridici de pe scaun, urci scările, faci genuflexiuni sau îndoi și întinzi piciorul. Dacă nu sunt însoțite de durere, umflare, blocarea articulației ori pierderea funcției, ele pot reprezenta pur și simplu un fenomen mecanic fără semnificație patologică.
Situația se schimbă atunci când zgomotele apar după un traumatism sau împreună cu alte simptome. Durerea persistentă, inflamația, instabilitatea și limitarea mișcării justifică o evaluare mai atentă. Sunetul în sine oferă puține informații despre starea genunchiului, motiv pentru care este mai util să observi contextul în care apare și modul în care articulația funcționează decât să încerci să interpretezi fiecare pocnitură.
De ce poate pocni un genunchi sănătos?
Genunchiul este o articulație complexă în care oasele, cartilajele, tendoanele, ligamentele și alte structuri lucrează împreună. În timpul mișcării, schimbările de presiune din lichidul articular și deplasarea diferitelor țesuturi pot produce sunete.
Tendoanele sau alte structuri moi se pot deplasa peste anumite proeminențe anatomice, generând senzații de clic. Unele persoane observă aceste zgomote încă de la vârste tinere, fără durere sau alte probleme.
Prin urmare, ideea că orice genunchi care trosnește este „uzat” nu este corectă. Un sunet izolat nu poate confirma deteriorarea cartilajului și nici nu poate stabili existența artrozei.
Când zgomotele pot fi asociate cu o problemă?
Contextul devine important dacă pocniturile sunt însoțite de durere. De exemplu, durerea apărută la urcarea și coborârea scărilor, la genuflexiuni sau după perioade lungi petrecute pe scaun poate necesita evaluare dacă persistă.
În unele cazuri, simptomele pot proveni din structurile din jurul rotulei, din menisc, din ligamente sau din modificări degenerative ale articulației. Stabilirea cauzei nu se poate face însă numai după tipul zgomotului.
Un pocnet produs exact în momentul unei accidentări este o situație diferită de trosniturile obișnuite. Dacă este urmat de durere importantă, umflare rapidă sau senzația că genunchiul „fuge”, trebuie luată în calcul posibilitatea unei leziuni.
Ce simptome merită urmărite?
Durerea persistentă este unul dintre cele mai importante elemente. Contează unde apare, cât durează și ce activități o agravează. Umflarea genunchiului, mai ales dacă se instalează după un traumatism, reprezintă un alt motiv pentru evaluare.
Blocarea articulației – situația în care genunchiul nu mai poate fi îndoit sau întins normal – nu trebuie confundată cu o simplă senzație trecătoare de rigiditate. Instabilitatea repetată și dificultatea de a pune greutate pe picior sunt, de asemenea, relevante.
Roșeața, căldura locală pronunțată și umflarea asociate cu febră sau stare generală alterată necesită evaluare medicală promptă, deoarece pot avea cauze care depășesc problemele mecanice obișnuite.
Exercițiile fizice afectează genunchii care pocnesc?
Dacă genunchiul produce sunete, dar nu doare și funcționează normal, nu există în mod automat un motiv pentru oprirea activității fizice. Mișcarea și exercițiile adaptate capacității individuale sunt importante pentru menținerea forței musculare și a funcției articulare.
Musculatura coapsei și a șoldului contribuie la controlul membrului inferior în timpul mersului, alergării și altor activități. Exercițiile de forță pot fi introduse progresiv, cu o tehnică adecvată și un volum adaptat nivelului de pregătire.
Dacă un anumit exercițiu provoacă durere semnificativă sau simptomele se accentuează constant după antrenament, programul poate necesita ajustări. Soluția nu este întotdeauna evitarea permanentă a mișcării, ci identificarea nivelului de solicitare tolerat.
Este necesară o radiografie sau un RMN?
Nu orice genunchi care pocnește necesită investigații imagistice. În lipsa durerii, traumatismelor și limitărilor funcționale, medicul poate considera că examinarea clinică și istoricul sunt suficiente.
Dacă există simptome persistente sau suspiciunea unei anumite leziuni, pot fi recomandate investigații. Radiografia oferă informații utile despre structurile osoase și anumite modificări articulare, în timp ce RMN-ul poate vizualiza mai detaliat țesuturile moi, precum meniscurile și ligamentele.
Alegerea investigației depinde de simptome și de ceea ce constată medicul la examinare. Efectuarea unui RMN doar pentru existența unor zgomote articulare poate descoperi modificări care nu sunt neapărat cauza vreunui simptom.
Când este indicat consultul medical?
O evaluare este recomandată dacă pocniturile sunt asociate cu durere care persistă sau se agravează, umflare repetată, instabilitate ori limitarea mobilității. După un traumatism, incapacitatea de a sprijini greutatea pe picior, deformarea vizibilă, durerea severă sau umflarea importantă justifică evaluarea rapidă.
Pentru simptomele mai puțin severe, medicul sau kinetoterapeutul poate analiza mobilitatea, forța și modul în care genunchiul se comportă în timpul mișcărilor relevante.
Genunchii care pocnesc nu sunt automat genunchi bolnavi. În absența durerii și a limitărilor, sunetele pot fi o particularitate banală a mișcării articulare. Mai importante sunt simptomele care apar împreună cu ele și schimbările de funcție ale genunchiului. Dacă există durere persistentă, umflare, instabilitate, blocaj sau un traumatism recent, informarea corectă și evaluarea unui medic ori kinetoterapeut pot clarifica situația și pot orienta către tratamentul potrivit.
Sursa: Gazeta Sud
